Judeţul Vaslui a dat României personalitãţi de seamã din toate domeniile: lideri, oameni de litere, artişti, oameni de ştiinţã. Nu mai puţin de 39 de academicieni români îşi leagã numele de judeţul Vaslui. În continuare veţi putea descoperi unele dintre cele mai cunoscute personalitãţi din istoria şi cultura României.

Dimitrie CantemirDimitrie Cantemir (1673–1723) a fost unul dintre cei mai strãluciţi reprezentanţi ai culturii româneşti. Spirit enciclopedic, cunoscãtor a peste zece limbi strãine, scriitor, filozof, istoric, geograf, arhitect, muzician, etnograf şi folclorist, Cantemir a aparţinut mai multor culturi, deoarece a scris în românã, greacã, latinã, turcã, rusã. Fiu al domnitorului Constantin Cantemir, s-a simţit mereu legat de ţinutul Fãlciului, din judeţul Vaslui, pe care l-a evocat adesea în scrierile sale. O mare parte a vieţii a petrecut-o ca ostatec la Constantinopol, prilej de a se instrui şi a crea într-un mediu dominat de interculturalitate, unde Orientul si Occidentul, reprezentate de diplomaţii cu care Cantemir era prieten, îşi dãdeau mâna. Domnitor al Moldovei pentru o scurtã perioadã (noiembrie 1710 – iulie 1711), a încercat sã obţinã independenţa ţãrii faţã de Înalta Poartã, dar a fost înfrânt la Stãnileşti, în pofida ajutorului militar primit de la ţarul Petru cel Mare. S-a refugiat în Rusia, unde şi-a continuat opera ştiinţificã şi unde a ocupat importante demnitãţi.
Recunoasterea europeanã a meritelor sale a fost consfintitã la 11 iunie 1714, când Cantemir a devenit membru al Academiei din Berlin, realizând în felul acesta un prim pas al integrãrii noastre culturale în Europa. Dintre numeroasele sale lucrãri amintim: „Descriptio Moldaviae“ si „Hronicul vechimei a româno-moldo-vlahilor“.

Alexandru Ioan CuzaAlexandru Ioan Cuza (1820–1873) s-a nãscut la Bârlad si a fost primul domnitor al Principatelor Unite, Moldova si Muntenia. Dupã studii la Paris, Cuza s-a întors în tarã si a îmbrãtisat cariera militarã, remarcându-se în evenimentele de la 1848 si în lupta pentru Unire. A fost ales Domnitor al Moldovei la 5 ianuarie 1859 si al Munteniei la 24 ianuarie 1859, sãvârsind astfel Unirea Principatelor printr-o dublã alegere. În aceastã calitate, a întreprins importante mãsuri pe plan intern: împroprietãrirea tãranilor, reorganizarea armatei, a administratiei, a învãtãmântului. S-a bucurat de o mare simpatie popularã, dar a fost silit sã abdice în urma unui complot. A murit în exil, la Heildelberg.

Elena CuzaElena Cuza (1825–1902) Doamnã a României, sotia Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, femeie cu educatie aleasã, s-a remarcat în epocã prin generozitatea si dãruirea sa sufleteascã iesite din comun. S-a nãscut la Solesti, sat vasluian aflat în proprietatea familiei sale, ramurã a cunoscutei familii Rosetti. A înfiintat o serie de asezãminte pentru orfani, numite „Aziluri Elena Doamna“, în care au fost primiti si copii de alte nationalitãti decât cea românã.

Mihail KogalniceanuMihail Kogãlniceanu (1817–1891) Mare om politic, orator neîntrecut, istoric, scriitor. S-a nãscut la Iasi dar a petrecut mare parte a copilãriei sale la mosia pãrintilor din satul Râpi, din judetul Vaslui, sat care astãzi îi poartã numele. Cariera sa politicã s-a împletit cu cea literarã. A jucat un rol major în Unirea Principatelor, a fost prim-ministru în vremea lui Alexandru Ioan Cuza, ministru de Externe (1877), ministru plenipotentiar al României la Paris, senator si deputat de Fãlciu. Pe lângã opere istorice a creat si prozã, a fost la un moment dat si director al Teatrului National din Iasi, alãturi de Vasile Alecsandri si Constantin Negruzzi.
    
    
Elena FaragoElena Farago (1878–1954) scriitoare nãscutã la Bârlad. Creatia sa este dominatã de sentimente umaniste, de compasiune pentru suferintele altora. Dintre volumele sale, mentionãm: „Soapte din umbrã“, „Din taina vechilor rãspântii“, „Soaptele amurgului“. A scris un numãr apreciabil de cãrti pentru copii.

Vasile PârvanVasile Pârvan (1882–1927) istoric, academician, nãscut în judetul Bacãu, si-a legat numele de Bârlad, adevãrata sa patrie spiritualã, locul unde s-au constituit premisele sale intelectuale. Interesul sãu pentru arheologie, istorie si filologie clasicã s-au desteptat tot aici, la liceul Codreanu. O parte din activitatea sa s-a desfãsurat în Italia, unde a fost numit director al Scolii Române de la Roma. Membru al unor organisme internationale, al unor societãti de istorie din Germania si Italia, a devenit, în 1913, la numai 31 de ani, membru plin al Academiei Române.

Gheorghe Gheorghiu-DejGheorghe Gheorghiu-Dej (1901-1965) nãscut la Bârlad, om politic al epocii comuniste. A dus o sustinutã activitate în cadrul Partidului Comunist Român, începând din 1930. A fost închis în închisori si lagãre, de unde a evadat si a participat la organizarea loviturii de stat de la 23 august 1944. Ulterior, a devenit secretar general al Partidului Muncitoresc Român. Cu un comportament slugarnic fatã de Stalin, Gheorghiu-Dej a ajuns treptat sã ducã o luptã surdã si subteranã pentru a obtine o anumitã independentã fatã de rusi. Posibilã victimã a KGB, Gheorghe Gheorghiu-Dej se bucura la moartea sa, în 1965, de o relativã popularitate, în pofida crimelor sãvârsite de regimul sãu. Succesorul lui a fost Nicolae Ceausescu.

Gheorge Focsa (1903–1995) s-a nãscut la Suletea, în judetul Vaslui si a urmat Liceul „Cuza-Vodã“ din Husi. A fost etnograf cu merite deosebite în fundamentarea teoreticã si realizãrile practice ale muzeografiei românesti. Timp de 30 de ani a condus Muzeul Satului din Bucuresti.

Alexandru PhilippideAlexandru Philippide (1855–1933) lingvist, academician, nãscut la Bârlad într-o familie de vechi intelectuali. A fost profesor universitar la Iasi, publicist, colaborator la cele mai importante reviste culturale ale vremii. Membru al Academiei Române, cea mai importantã lucrare a sa este „Originea românilor“.

Emil RacovitãEmil Racovitã (1866–1947) biolog, academician, nãscut la Iasi, a fost legat în permanentã de satul Sorãnesti, din Vaslui, unde se afla mosia pãrintilor sãi de neam domnesc. A studiat la Iasi si la Paris, a lucrat la laboratorul de biologie marinã din Lacaze si a participat la expeditia stiintificã internationalã din Antarctica, „Belgica“ (1897–1899), în calitate de naturalist. A pus bazele unei noi stiinte, biospeologia, a organizat la Cluj Universitatea româneascã, al cãrei prim rector a si fost si a înfiintat un Institut de speologie. A fost membru al Academiei Române si al unor societãti stiintifice din strãinãtate.
    
Theodor RosettiTheodor Rosetti (1837–1923) om politic, academician, licentiat în drept, nãscut la Solesti, a fost fratele Elenei Cuza. Dupã studii la Liov, Viena si Paris a fãcut carierã în magistraturã, a fost prefect de Vaslui, ministru, presedinte al Consiliului de ministri (1888-1889), guvernator al Bãncii Nationale, membru al Curtii Permanente de Arbitraj de la Haga. A fost totodatã fondator al „Junimii“, autor de eseuri apãrute în „Convorbiri literare“, membru al Academiei Române.

Valentin SilvestruValentin Silvestru (1924–1996) scriitor, nãscut la Rebricea, în judeţul Vaslui, a fãcut liceul la Iaşi, a studiat arhitectura, matematicile şi literele la Bucureşti. A avut o foarte bogatã activitate publicisticã, a lucrat în teatru şi cinematografie, ocupând funcţii de decizie şi desfãşurând şi activitãţi didactice. A iniţiat Festivalul umorului de la Vaslui.

Constantin TãnaseConstantin Tãnase (1880–1945) actor, creatorul teatrului românesc de revistã, s-a nãscut la Vaslui şi a absolvit Conservatorul din Bucureşti. În 1919 a înfiinţat teatrul de revistã „Cãrãbuş“, care îi va aduce o meritatã faimã naţionalã şi chiar europeanã, prin spectacolele pline de umor şi foarte critice la adresa realitãţilor vremii.

Nicolae TonitzaNicolae Tonitza (1886–1940) pictor, nãscut la Bârlad, cu studii de arte plastice la Iaşi, Paris şi Munchen, unde are şi debutul expoziţional. Lucrãrile lui au fost expuse la Bucureşti, Paris, Veneţia, Barcelona, Haga şi Bruxelles. Sunt memorabile portretele sale de copii.

Alexandru Vlahuţã Alexandru Vlahuţã (1858–1919) scriitor, academician, nãscut la Pleşeşti, sat vasluian care astãzi îi poartã numele, a fost în primul rând un umanist, ataşat valorilor naţionale şi perene. Pentru el, satul reprezenta singura oazã de linişte şi de echilibru moral într-o lume supusã unor transformãri de o mare violenţã, iar ţãrãnimea – singura clasã pozitivã din România. În viaţa culturalã s-a remar-cat prin preţuirea operei lui Eminescu, fiind primul care a avut curajul sã afirme cã acesta îl depaşeşte cu mult, din punct de vedere al creaţiei literare, pe Vasile Alecsandri. Lucrarea sa de referinţã rãmâne „România pitoreascã“.

Dimitrie BagdasarDimitrie Bagdasar (1893–1946) medic, academician, originar din Roşieşti, Vaslui, a studiat medicina la Bucureşti şi în SUA, unde s-a specializat în chirur-gia sistemului nervos. A realizat una dintre primele operaţii din lume în acest domeniu, împreunã cu academicianul Clerexe. Întors în ţarã, s-a stabilit la Bucureşti, unde a creat o adevãratã şcoalã de neurochirurgie şi a fãcut operaţii strãlucite comentate de presa vremii, atât în ţarã cât şi în strãinãtate. A fost ministru al Sãnãtãţii, profesor universitar, autor de studii de specialitate, membru al Academiei Române. Nepoata sa, Maria, s-a cãsãtorit cu scriitorul american Saul Bellow, laureat al Premiului Nobel.

Nicolae Milescu Spãtaru (1636–1708) cãrturar, nãscut la Mileşti, sat dispãrut de lângã Fereştii de astãzi. Tatãl sãu, probabil de origine aromânã, şi-a luat numele dupã moşia soţiei. Milescu a fãcut studii serioase la Iaşi şi la Şcoala Patriarhiei din Constantinopol, stãpânind mai multe limbi strãine, ca: latina, greaca veche şi nouã, slavona, rusa, probabil franceza. Ca reprezentant al lui Gheorghe Ştefan a vizitat mai multe capitale europene, între care Stockholm şi Paris. În urma unui conflict cu Ştefãniţã Vodã a fost „însemnat la nas“, iar apoi a pãrãsit Moldova. Stabilindu-se pânã la urmã în Rusia, a primit o serie de demnitãţi în stat şi a fost desemnat pentru misiuni diplomatice, cea mai importantã fiind în China. S-a bucurat de protecţia şi preţuirea ţarului Petru I. Prima sa lucrare este şi prima noastrã deschidere culturalã cãtre Europa. Aflat la Stockholm, vrând sã-i explice ambasadorului Franţei unele aspecte ale ortodoxiei, Milescu Spãtaru a scris „Enchiridian manual“ sau „Steaua rãsãritului strãlucind în Occident“. În domeniul teologiei a publicat câteva mici lucrãri, dar cea mai importantã contribuţie va rãmâne traducerea Vechiului Testament care a stat la baza tipãririi Bibliei de la Bucureşti a lui Şerban Cantacuzino din 1688. Alte douã lucrãri de mare importanţã sunt „Jurnal de cãlãtorie în China“ şi „Descrierea Chinei“, unde întâlnim observaţii minuţioase, pertinente, asupra poporului şi civilizaţiei chineze, dar şi asupra altor populaţii întâlnite în drumul sãu.

Victor Ion Popa (1895–1946) Scriitor nãscut la Bârlad, V.I. Popa s-a simţit foarte legat de satul pãrinţilor sãi, Dodeşti. A urmat liceul la Iaşi, perioadã în care a început sã joace mici roluri pe scena Naţionalului. Foarte timpuriu a început colaborãri în presã, cu versuri, prozã, caricaturi. A fãcut studii de Drept şi Conservator, însã le-a întrerupt din cauza rãzboiului. Activitatea sa a fost diversã, de la şef maşinist la teatru pânã la profesor la Academia de artã cinematograficã. A participat la investigaţiile sociologice ale echipelor Gusti, între altele, cu monografia satului Dodeşti. A scris la început versuri, care au fost publicate postum. A publicat romane, printre care „Floare de oţel“, „Velerim şi Veler Doamne“, „Sfârleazã cu fofeazã“, şi a scris piese de teatru de mare succes: „Ciuta“, „Muşcata din fereastrã“, „Plata birului“, „Tache, Ianche şi Cadâr“.

Ştefan ProcopiuŞtefan Procopiu (1890–1972) Fizician, nãscut la Bârlad. Şi-a fãcut studiile la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi, iar ulterior, ca asistent universitar, a calculat valoarea magnetarului teoretic, cunoscut mai târziu sub denumirea „magnetarul Bohr-Procopiu“. În 1924, a devenit doctor în fizicã la Paris. A îmbinat în permanenţã activitatea didacticã şi teoreticã cu experimentul ştiinţific. Procopiu a fost de douã ori nominalizat pentru Premiul Nobel. A fost şi membru al Academiei Române.

Pentru a demonstra cã personalitãţile vasluiene nu sunt doar cele din cãrţile de istorie şi cã talentul nu moare, vã prezentãm douã tinere ale acestor vremuri, a cãror faimã a depãşit cu mult graniţele României. Cine nu a auzit de Andreea Rãducan, una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, sau de Alexandra Nechita, copilul-minune al picturii, numitã şi „micuţa Picasso“? Nu toatã lumea ştie însã cã aceste douã fete s-au nãscut la Bârlad şi, respectiv, Vaslui.

Alexandra NechitaCotatã printre cei mai mari artişti în viaţã, Alexandra Nechita s-a nãscut în august 1985, în oraşul Vaslui, la trei luni dupã ce tatãl ei fugise în SUA. Alexandra şi mama sa au reuşit sã i se alãture un an şi jumãtate mai târziu, când au primit aprobarea sã plece la Los Angeles. De micã, fetiţa a dovedit un talent deosebit la desen. Picturile ei abstracte, în care se îmbinã cubismul caracteristic operei lui Picasso cu culorile vii ale lui Matisse, au încântat criticii de artã, precum şi numeroasele personalitãţi ale lumii (regina Angliei, împãratul Japoniei) care i-au cumpãrat tablourile. Alexandra a devenit celebrã la vârsta de nouã ani, când a fost descoperitã de un agent, care-i vãzuse picturile expuse într-o librãrie. În cartea sa „Outside the Lines“, publicatã în 1996, Alexandra povesteşte cu emoţie şi duioşie momentele petrecute cu bunicii ei, la ţarã, în judeţul Vaslui, unde aceştia au o gospodãrie şi o vie. În amintirea vacanţei petrecute în România, în 1994, ea a pictat pânza „Vara în Europa“ şi a afirmat „am fost atât de plinã de bucurie în România, încât n-am vrut sã plec“. Deşi a primit o ofertã de 350.000 de dolari pentru acest tablou, Alexandra nu l-a vândut, pentru cã îi este mult prea drag.

Andreea RãducanAndreea Rãducan este nãscutã la Bârlad, în septembrie 1983. A început cursurile de gimnasticã la vârsta de patru ani, dupã ce tatãl ei a observat cã fetiţa încerca sã le imite pe Lavinia Miloşovici şi Gina Gogean, aflate pe atunci printre cele mai bune din lume. Dând dovadã de talent, dar şi de multã perseverenţã, micuţa Andreea s-a impus în lumea gimnasticii, câştigând numeroase medalii la competiţiile internaţionale. Numele Andreei Rãducan este legat de câştigarea medaliei de aur, la Jocurile Olimpice de la Sydney din 2000, şi pierderea ei, câteva zile mai târziu, din cauza descoperirii în sânge, la testul antidoping, a unei substanţe interzise, pseudoefedrina. Întreaga lume a fost impresionatã de povestea fetei de 17 ani, care, la indicaţia medicului echipei, luase Nurofen (medicament ce conţine pseudoefedrinã) pentru a scãpa de o durere de cap. Deşi a pierdut medalia de aur, pentru mulţi iubitori ai gimnasticii, Andreea a rãmas adevãrata campioanã a Jocurilor Olimpice din 2000. Rãducan s-a retras din gimnasticã în 2002. Îi place sã-şi viziteze bunicii, la ţarã, însã nu poate suporta obiceiurile de sacrificare a animalelor.

Situat în estul României, la graniţa cu Republica Moldova, judeţul Vaslui este una dintre zonele mai puţin cunoscute ale ţãrii. Rãsfoind aceste broşuri veţi descoperi cã regiunea are un potenţial deosebit, atât turistic, cât şi economic. Deşi problemele ridicate de şomaj şi nivel de trai nu au fost soluţionate încã, semnele redresãrii au început sã aparã. Datoritã costului scãzut al mâinii de lucru, dar şi apropierii de locaţiile industriale din cele mai bogate centre economice din regiune (Iaşi şi Bacãu), judeţul Vaslui poate prezenta interes pentru investitori. Situarea sa în apropierea unui aeroport internaţional (Iaşi, aflat la 75 de kilometri distanţã) constituie un avantaj important. În momentul în care România se va integra în Uniunea Europeanã, aderare prevãzutã sã aibã loc în 2007, Vasluiul va reprezenta o parte din graniţa de est a Uniunii, ceea ce-i va conferi o mai mare responsabilitate, dar îl va face în acelaşi timp mai atractiv ca punct de legãturã cu ţãrile din fosta URSS.
Deşi figureazã printre puţinele judeţe din România fãrã resurse naturale, Vasluiul dispune de alte tipuri de bogãţii. Situat în Podişul Moldovei, într-o zonã pitoreascã de dealuri domoale şi câmpii fertile, Vasluiul are un sol ideal pentru agriculturã. Podgoriile şi livezile de pomi fructiferi au fost cândva celebre în ţarã. Pãdurile de foioase (în special cele de stejar), în care pot fi organizate partide de vânãtoare, iazurile şi lacurile bogate în peşte, peisajele pot deveni puncte de atracţie pentru turiştii dornici sã cunoascã locuri autentice, cu iz arhaic.
Valea Similei, între Bârlad şi mãnãstirea Floreşti, cu dealuri împãdurite, din ce în ce mai abrupte, creeazã impresia unui peisaj submontan. Valea Racovei, între Vaslui şi Mãlineşti, este una dintre cele mai pitoreşti din judeţ. Aici se gãsesc pãduri bogate în mistreţi, precum şi un sit arheologic, unde au fost descoperite urme ale trecerii bastarnilor, prima populaţie migratoare germanicã pe teritoriul României de astãzi. Pe Valea Sacã, în comuna Pãdureni, se aflã aproximativ şase hectare de coastã aridã, utilizatã în prezent ca pãşune, unde cresc peste 200 de specii de plante angiosperme, dintre care 37 de specii unice în flora Moldovei. Cu investiţii minime, zona, reprezentând cea mai nordicã rezervaţie de stepã propriu-zisã din România, ar putea fi introdusã în circuitul turistic. Deşi aici cresc numeroase specii rare caracteristice pajiştilor şi sãrãturilor de stepã, regiunea nu a fost declaratã, deocam datã, rezervaţie botanicã.

Rezervatii naturale

Rezervatia paleontologicã de la Mãluşteni, situatã la 55 de kilometri de orasul Vaslui, este una dintre cele mai bogate rezervatii de acest gen din România, cuprinzând numeroase fosile de mai-mute, antilope, cãmile, testoase, rechini, broaste testoase de talie mare, cãprioare. Multe dintre speciile de la Mãlusteni au fost semnalate pentru prima oarã în paleontologie. O altã rezervatie de fosile, din pleistocen, se aflã la Nisipãria Hulubãt, la marginea de nord a munici-piului Vaslui, unde, pe lângã fosile de mamifere a fost gãsitã si o bogatã faunã de nevertebrate pleistocene. În Pãdurea Hârboanca, de la Brãhãsoa-ia, la 16 kilometri nord-vest de Vaslui, vizitatorii pot vedea numeroase specii de stejar, în vreme ce lângã Coroiesti se aflã o altã rezervatie botanicã. Pãdurea Bã-deana, idealã pentru excursii, reprezintã unul dintre putinele vestigii ale întin-selor pãduri de silvostepã din trecut, iar pe Movila lui Burcel se întâlnesc nume-roase plante rare din flora Moldovei. În judetul Vaslui se întâlnesc si arbori seculari, ocrotiti de lege, dintre care amintim: plopul de la Rafaila, unic în tarã prin proportiile sale impozante, având o circumferintã a trunchiului de 14 metri. Localnicii spun cã plopul ar fi din vremea lui ªtefan cel Mare. La Tolontan, în comuna Dimitrie Cante-mir, poate fi admirat un stejar impunã-tor, de peste 400 de ani vechime, care are o coroanã cu un diametru de peste 35 de metri si o înãltime de 30 de metri. La Bunesti-Valea Chinanului, chiar în jurul cabanei de vânãtoare, se aflã 173 de stejari brumãrii, cu vârste cuprinse între 200 si 500 de ani.
    

Vestigii antice

În ruinele vechii cetãti geto-dacice de la Bunesti a fost descoperit un tezaur impresionant, iar la Arsura au fost dezgropate ruinele unei fortãrete din secolele IV-II î.H., consolidatã cu valuri de pãmânt si ziduri de piatrã.

Batalia de la Podul Inalt victorie cu rasunet in Europa

De Vaslui se leagã obtinerea uneia dintre cele mai importante victorii militare din istoria românilor. Cetate de scaun a Moldovei, în secolul al XV-lea, alãturi de Suceava, Vasluiul era, datoritã pozitiei sale, locul cel mai potrivit pentru supravegherea miscãrilor principalilor adversari ai vremii, turcii si tãtarii, pentru pregãtirea rezistentei si organizarea contraloviturilor. Pe aceste meleaguri, la Podul Înalt, Stefan cel Mare a învins, în 1475, ostile otomane, conduse de Suleiman Pasa, mult mai numeroase si mai bine înarmate. Ecourile acestei bãtãlii s-au fãcut auzite atunci în întreaga Europã si l-au determinat pe Papa Sixt al IV-lea sã-i scrie domnitorului român, numindu-l "verus christianae fidei athleta" (adevãrat atlet al credintei crestine). Lupta de la Podul Înalt este consideratã de unii istorici drept cea mai usturãtoare înfrângere suferitã de Imperiul Otoman pânã la asediul Vienei. În amintirea evenimentului din 1475 a fost înãltatã, la Bãcãoani, în apropiere de Vaslui, statuia ecvestrã a lui Stefan cel Mare, dezvelitã în 1975. Monumentul, opera sculptorului bucurestean Mircea Stefãnescu, are o înãltime de 6,90 metri, este turnat în bronz, cântãrind 19 tone si a fost ridicat pe un soclu impunãtor, la 30 de metri deasupra soselei. Bãtãliile purtate de-a lungul secolelor, istoria zbuciumatã a acestei pãrti a Europei, au ruinat castelele. În secolul XX, comunismul a schimbat si el fata asezãrilor vasluiene. În vreme ce satele au cunoscut durerea colectivizãrii fortate, orasele si-au modificat si ele fata, multe dintre clãdirile vechi fiind demolate. Blocuri si constructii moderne s-au înãltat pe locul fostelor case, care, desi în multe cazuri nu erau monumente arhitectonice, aveau o frumusete aparte si o bogatã încãrcãturã sentimentalã. A fost cazul casei lui Constantin Turcanu, figurã legendarã, cunoscutã în întreaga tarã drept Penes Curcanul – luptãtor în Rãzboiul de Independentã din 1877-1878.

Vaslui – veche capitalã a Moldovei, astãzi centru modern

O parte dintre vestigiile trecutului s-au pãstrat însã pânã astãzi. La Curtile Domnesti de la Vaslui, construite de Alexandru cel Bun si dezvoltate de Stefan cel Mare, sãpãturile continuã an de an, santierul de aici constituind o adevãratã scoalã de arheologie. Au fost recuperate elemente de mare valoare artisticã, în special cahlele cu scene de viatã feudalã. La Vaslui s-a constituit de altfel, în secolul al XV-lea, prima scoalã de artã post-bizantinã, care a interpretat datele iconografice bizantine în picturã, broderie, miniaturã. Biserica „Sf. Ioan Botezãtorul“, ctitorie a lui Stefan cel Mare, a fost realizatã în stil moldovenesc, o îmbinare creatoare între stilul gotic si cel bizantin, între elementele arhitectonice occidentale si cele de iconografie ortodoxã. Mai pot fi admirate Casa Ghica, cea mai veche clãdire laicã din orasul Vaslui, apartinând Elenei Ghica, sora ultimului domnitor al Moldovei, Grigore Ghica, Palatul Mavrocordat, ridicat la sfârsitul secolului al XIX-lea, bogat ornamentat, fostã proprietate a lui Gheorghe Mavrocordat, casele Mãdârjac si Ornescu, realizate de mesteri italieni ca Delcasse si Beinot, semnificative pentru imaginea oraselor românesti din secolul al XIX-lea.
Printre institutiile de culturã, Muzeul Judetean „Stefan cel Mare“ din Vaslui ocupã un loc aparte; clãdirea cuprinde sectii de arheologie, istorie medievalã si contemporanã, etnografie, artã plasticã, precum si un salon al umorului „Constantin Tãnase“ – denumit astfel în memoria întemeietorului teatrului românesc de revistã. În fata Casei de Culturã „Constantin Tãnase“ din Vaslui este amplasat bustul artistului, realizat în marmurã de sculptorul Marcel Guguianu. Începând din 1970, în oras are loc, în fiecare an cu sot, un Festival national de umor.
Biblioteca judeteanã „Nicolae Milescu Spãtarul“, cu cele peste 280.000 de volume, joacã un rol important în viata culturalã a Vasluiului. Înfiintatã în 1951, biblioteca dispune acum de un fond valoros de carte rarã, cãrti religioase din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, volume cu autograf ale marilor clasici români precum si de colectii complete de reviste apãrute înainte de 1945.
În apropierea orasului se poate vedea Movila lui Burcel, formatiune naturalã pitoreascã, cunoscutã pentru legenda despre un tãran înzestrat cu pãmânt de Stefan cel Mare. Se spune cã domnitorul Moldovei s-a întâlnit cu un tãran care ara de zor o movilã de pãmânt, duminica. Întrebat de domnitor, tãranul rãspunde cã nu are pãmânt si cã, pentru a-si hrãni familia, trebuie sã munceascã din greu la fratele sãu. Stefan îl împroprietãreste si dã totodatã un decret care interzice munca la câmp duminica. Legenda se pare cã are un sâmbure istoric, în zonã existând o familie cu numele Burcel (sau Purcel), care a stãpânit mosii si a dat tãrii dregãtori de seamã, pierzându-si însã proprietãtile în secolul al XVII-lea. Aici mai existã o rezervatie botanicã, ce cuprinde numeroase specii rare din flora Moldovei. În fiecare an, la data de 21 mai, pe Movila lui Burcel are loc un festival folcloric, cu formatii si interpreti din mai multe judete si, uneori, si din Republica Moldova.

Bârlad orasul bisericilor

Veche asezare urbanã, Bârladul a fost multã vreme resedinta marelui vornic al Tãrii de Jos, care guverna jumãtatea sudicã a Moldovei. De-a lungul secolelor si-a pãstrat importanta de centru comercial, mestesugãresc si mai ales cultural, loc de sorginte sau formare pentru multe personalitãti care s-au remarcat în mai multe domenii (între acestea, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al României, dupã Unirea din 1859, dar si Gheorghe Gheorghiu-Dej, primul sef de stat dupã instaurarea comunismului). Datoritã numeroaselor lãcasuri de cult de o deosebitã frumusete, Bârladul a fost considerat un oras al bisericilor. Dintre acestea se remarcã Biserica „Adormirea Maicii Domnului“, cunoscutã si sub denumirea de „Biserica Domneascã“, ridicatã de domnitorul Vasile Lupu pe locul unei constructii mai vechi, din vremea lui Stefan cel Mare. Clãdirea a fost deterioratã de cutremurul din 1802 si refãcutã. Pictura din interior, realizatã în stil bizantin, apartine pictorului Teodorescu-Arges si a fost executatã în 1937.
Biserica Sf. Gheorghe a fost construitã initial din lemn, în 1775 si reclãditã ulterior de breasla blãnarilor din oras. Din banii câstigati din cersit, un bârlãdean a ridicat turnul masiv de la intrarea în bisericã, în care a locuit tot restul vietii.
Pe locul spânzurãtorii Tãrii de Jos, locuitorii orasului au înãltat Biserica Sfintii Voievozi (1806), pentru iertarea sufletelor osânditilor la moarte.
Biblioteca publicã din Bârlad a luat fiintã în 1906, la initiativa unor intelectuali bârlãdeni, care, în urma unui apel, au reusit sã strângã 300 de volume. Institutia poartã numele donatorului imobilului, mosierul-filantrop Stroe Belloescu. Acesta a trãit toatã viata dintr-un salariu de profesor de matematicã, cheltuindu-si averea pe lucrãri de binefacere. Belloescu a sfârsit tragic, torturat de tâlhari, care-l mai credeau încã bogat. Biblioteca are un valoros fond de carte veche. Un alt monument important este Muzeul Vasile Pârvan, aflat în clãdirea fostei Prefecturi, ridicatã în stil neoclasic de arhitecti italieni în 1899. Muzeul cuprinde trei sectii: de artã, stiintele naturii si istorie. Într-o aripã a clãdirii se aflã si Teatrul „Victor Ioan Popa“, înfiintat în 1955. Cu sute de reprezentatii din diverse genuri dramatice, teatrul din Bârlad joacã un rol esential în viata culturalã a orasului. Tot aici se aflã al doilea liceu ca vechime din întreaga Moldovã, Liceul „Gheorghe Rosca Codreanu“ si Monumentul doctorului Constantin Codrescu, sculpturã în marmurã semnatã de Frederik Storck. În oras se mai pãstreazã o serie de clãdiri monumentale sau de importantã culturalã cum ar fi Casa Sturza.
Grãdina Publicã, îmbogãtitã cu un parc zoologic cu peste 70 de specii de animale, reprezintã una dintre cele mai vechi atractii ale orasului.

Huşi - Palatul Episcopal, degustãri de vinuri, misterul Movilei Rãbâiei

Înconjurat de podgorii mult apreciate de Dimitrie Cantemir, oraşul Huşi este un centru viticol de tradiţie şi, totodatã, sediul unei vechi episcopii şi al unor Curţi Domneşti din secolul al XV-lea, ale cãror fundaţii şi biserici au fost scoase la luminã în 1964, în urma sãpãturilor arheologice. Poate fi admirat Palatul Episcopal, construit de Ieremia Movilã în 1595, care gãzduieşte astãzi un excepţional muzeu de artã religioasã şi carte veche. Biserica Sf. Apostoli Petru şi Pavel, catedrala episcopalã din Huşi, a fost înãlţatã în 1495 de Ştefan cel Mare, domnitorul care a clãdit zeci de mãnãstiri şi biserici, ca mulţumire adusã Domnului pentru victoriile sale în rãzboaie. Meritã vizitate Muzeul Huşi, cu secţiile sale de arheologie şi etnografie, şi Liceul agricol cu profil viticol, una dintre cele mai vechi şi mai prestigioase instituţii de acest gen din ţarã. Liceul deţine vinoteci valoroase, un muzeu de profil şi poate organiza seri de degustãri de vinuri pentru specialişti şi turişti. Vinoteca a fost iniţial înfiinţatã în 1909, dar distrusã de al doilea rãzboi mondial. Actuala colecţie de vinuri, care numãrã 22.000 de sticle, dateazã din 1949 şi conţine soiuri reprezentative ale podgoriei Huşi, dar şi din alte pãrţi ale României şi chiar din strãinãtate. Muzeul din Huşi gãzduieşte colecţii importante de arheologie, istorie şi etnografie. Alãturi de piese de ceramicã, unelte de piatrã, bronz şi fier, se aflã şi podoabe de aur şi argint, colecţii de ţesãturi şi instrumente folosite de-a lungul timpului pentru fabricarea vinului. Pentru cã în istoria Huşilor cartea a jucat un rol esenţial, nu putem sã nu amintim, printre aşezãmintele de culturã, şi Biblioteca „Mihai Ralea“.
La 12 kilometri de oraşul Huşi, pe drumul ce duce spre punctul de frontierã Albiţa, se aflã misterioasa Movilã a Rãbâiei, despre care domnitorul Dimitrie Cantemir scria cã ar fi mormântul unei regine a sciţilor. Ridicatã de mâna omului, având un diametru de peste un kilometru şi fiind înconjuratã de un val de pãmânt, Movila Rãbâiei a suscitat interesul multor cãlãtori strãini care au trecut prin zonã. Din pãcate, pânã în prezent nu au fost realizate sãpãturi arheologice sistematice, ci numai sondaje. În 1975 au fost semnalate blocuri de piatrã dispuse circular în jurul movilei, la distanţe egale între ele, ceea ce pare a indica existenţa unui mormânt regal, ridicat în secolele V-III î.H., aşa cum a presupus Dimitrie Cantemir.

Lumea idilicã a satelor

Satele vasluiene sunt o lume aparte, o lume desprinsã parcã dintr-o altã vreme. Aici poţi vedea oameni prãşind cu unelte rudimentare întinderi mari de pãmânt, copii care-şi petrec vacanţele cu vacile la pãscut, bãrbaţi pentru care cãruţele cu cai rãmân principalul mijloc de transport. În satele vasluiene, autenticul convieţuieşte cu noul, telefoanele mobile pot fi gãsite în desãgile oamenilor plecaţi la muncã, pe câmp, alãturi de o bucatã de mãmãligã.
Comunismul a dat o loviturã puternicã satului românesc, colectivizarea şi sistematizarea ruinând multe dintre aşezãrile rurale. Cu toate acestea, multe altele şi-au pãstrat farmecul şi au rãmas de o frumuseţe şi de o puritate care îţi taie respiraţia. Este şi cazul unora dintre aşezãrile vasluiene, care şi-au menţinut tradiţiile şi obiceiurile, în pofida transformãrilor aduse de progresul tehnic. Vasluienii sunt oameni ospitalieri şi darnici, care împart puţinul lor cu oricine le trece pragul. Ca şi în alte zone ale României, sãtenii îşi trateazã oaspeţii cu tot ce au mai bun, uluindu-i în special pe strãini cu generozitatea lor.
În condiţiile în care numãrul locuitorilor de la sate reprezintã aproape jumãtate din populaţia ţãrii, care practicã, în mare parte, o agriculturã de subzistenţã, este dificil de prevãzut cum vor evolua aşezãrile rurale din România, dupã aderarea la Uniunea Europeanã.

Turism rural

În ultimii ani, opinia publicã din România a început sã înteleagã cã din agroturism se pot scoate bani buni, iar guvernul a fãcut primii pasi pentru promovarea satelor, care ar putea deveni principala atractie a tãrii. Atmosfera linistitã a satelor, apropierea de naturã îi deconecteazã si îi reconforteazã pe turisti, adeseori stresati de agitatia si de ritmul alert al vietii la oras. În special strãinii par sã aprecieze acest gen de vacantã; pentru multi dintre ei, sosirea într-un sat românesc este o veritabilã cãlãtorie în timp, într-o lume pe care si societatea lor a cunoscut-o cândva, dar a pierdut-o definitiv.
Satele vasluiene pot oferi turistilor vacante interesante, de care acestia îsi vor aminti întotdeauna cu plãcere. Pe lângã ospitalitatea traditionalã cu care sunt întâmpinati, musafirii se pot înfrupta cu legume si fructe gustoase, culese proaspãt din grãdinã; ei asistã la muncile traditionale si pot chiar sã dea o mânã de ajutor la muls, semãnat, prãsit, cosit, tors, tesut etc, se pot plimba cu caii sau cãruta, pot vizita mãnãstirile, conacele boieresti si muzeele sãtesti. Cei care doresc alt gen de activitãti pot organiza partide de vânãtoare sau pescuit, precum si drumetii în pãdurile din zonã.
Dintre localitãtile vasluiene cu mare potential pentru turismul rural se numãrã Vetrisoaia, la 35 de kilometri de Husi. Casele, cu interior traditional si mobilier vechi, de lemn, dispun de facilitãti moderne (canalizare, electricitate, TV, telefon). Parcurile din centrul satului abundã de verdeatã, Teatrul de varã poate organiza spectacole folclorice, iar muzeul sãtesc, cu exponatele de etnografie si istorie, este un loc plin de farmec. Prutul si ramificatiile sale oferã posibilitãti de plajã si pescuit. Plimbãrile cu barca si sporturile acvatice ar putea atrage turistii, în special pe cei strãini, însã, deocamdatã, nu existã firme care sã fi organizat astfel de activitãti.

Turism religios

Ca peste tot în Moldova, si în Vaslui existã numeroase lãcasuri de cult, de o frumusete deosebitã. Unele dintre ele au sute de ani vechime si sunt monumente istorice si arhitectonice. Pe lângã cele din orase, mentionate mai sus, meritã vizitate mãnãstirile Fâstâci, Moreni, Floresti si bisericile de lemn din Pârvesti, Lipovãt, Giurcani, Ivãnesti, Dragomiresti. Mãnãstirea Fâstâci, din comuna Delesti, la 20 de kilometri de Vaslui, a fost realizatã în stil baroc monumental, în 1721, de domnitorul Constantin Racovitã Cehan. Biserica este înconjuratã de case ecumenice si de un zid. Mãnãstirea Moreni, la 10 kilometri de Vaslui, adãposteste moastele sfintilor Tarahie, Prov si Andronic, aduse de la Ierusalim în 1996.
Mãnãstirea Floresti este unul dintre cele mai importante asezãminte monahale din judet si are hramul Sf. Ilie. În momentul de fatã, mãnãstirea, ctitoritã la 1590, pe locul unui lãcas de cult din lemn, din vremea lui Stefan cel Mare, este restauratã cu fonduri de la institutiile europene si mondiale. În 1806 mãnãstirea a fost închinatã unui lãcas de la muntele Athos, Esfigmenul.
Legenda schitului Mãgaru - Legenda spune cã acest schit a fost ridicat în secolul al XVI-lea pe mosia Zorleni, pe vremea boierului Bujoreanu, când se aduceau pãstori strãini. Acestia aveau grijã de oi, dar si de mãgari. Într-una din zile, un mãgar a dispãrut; a fost gãsit în pãdure, lângã rãdãcina unui stejar mare, câteva zile mai târziu. Disparitia s-a repetat trei ani la rând, mãgarul fiind gãsit de fiecare datã în acelasi loc. Povestea spune cã în cel de-al treilea an, mãgarul stãtea lângã stejar, în fata a trei lumini. Considerând prezenta luminilor si repetarea locului disparitiei un semn divin, stãpânul turmei a hotãrât sã ridice o bisericã în acel loc, folosind lemnul stejarului. Ulterior, în 1840, pe locul schitului a fost ridicatã mãnãstirea Bujoreni.
Biserica de lemn Pârvesti, din comuna Costesti, a fost ridicatã, în secolul al XVII-lea, din grinzi masive de stejar, încheiate la capete cu cuie de lemn. Catapeteasma este pictatã în stil bizantin.
Printre cele mai impresionante lãcasuri de cult figureazã bisericile de lemn de pe Valea Racovei, între Vaslui si Mãlinesti. Aici, astfel de biserici au fost înãltate aproape în fiecare localitate. Dintre ele se evidentiazã Biserica Sf. Nicolae – Gologofta, din Ivãnesti, care a fost construitã din stejar, pe temelie de piatrã, având catapeteasma pictatã. Schitul de lemn Sf. Voievozi, din Mãlinesti-Gârceni, are o turlã zveltã si elegantã si se aflã într-o zonã care a cunoscut, dupã 1999, un reviriment al vietii monahale, aici fiind ridicate multe lãcasuri noi de cult. Bisericile de lemn din Valea Racovei întrunesc o serie de caracteristici: sunt asezate pe „tãlpoaie“ de lemn sau pietre mari de râu, bârnele sunt prinse în „chiotori“, „coadã de rândunicã“, cuie „tigãnesti“ (forjate). Acoperisurile în patru ape, cu coamã lungã, erau, de regulã, din sindrilã.

Muzee sAtesti

Muzeul sãtesc Tãcuta, înfiintat în 1986 de învãtãtorii Elena si Costel Rotaru, are sectii de arheologie, etnografie, artã popularã si – lucru mai rar pentru un muzeu sãtesc – colectii bogate de artã plasticã, de obiecte rare si 400 de cãrti cu autograful autorilor. Unele exponate sunt unice în tarã.
Muzeul sãtesc de la Vetrisoaia detine exponate etnografice si istorice. Alte douã muzee de acest tip se gãsesc la Vutcani si Giurcani.

Alte obiective turistice

Monumentul funerar al Elenei Cuza Conacul Rosetti-Solescu, din comuna Solesti – monument de arhitecturã din 1827, a fost construit în varianta moldoveneascã a stilului neoclasic. Clãdirea, unde a locuit în copilãrie Elena Cuza, prima Doamnã a României, necesitã lucrãri de restaurare. Conacul Rosetti-Bals din Pribesti-Codãesti – una dintre cele mai vechi clãdiri laice din Moldova, dateazã din secolul al XVII-lea. Constructia, de dimensiuni impunãtoare, a rezistat în timp datoritã zidurilor groase de aproape un metru. Întreaga clãdire îmbinã în mod fericit lemnul sculptat, cãrãmida si piatra. Lucrãrile de restaurare întreprinse în ultimul timp vor reda cu fidelitate înfãtisarea originarã a conacului.
Casa Emil Racovitã se aflã în satul care poartã numele savantului de renume mondial Emil Racovitã, fondatorul biospeologiei. Urmas al unei familii domnitoare, Racovitã a participat ca naturalist la expeditia internationalã antarcticã "Belgica". Satul este poate singurul din tarã de unde provin nu mai putin de trei academicieni de renume: Emil Racovitã, Emil Condurachi si Grigore T. Popa.
Codãestii – târg evreiesc fondat în secolul al XIX-lea. „Podul Doamnei“, pe râul Bârlad, construit în 1841, de domnitorul Mihai Sturza, este o reusitã arhitectonicã si esteticã.

Etnografie si folclor

Multe asezãri vasluiene si-au pãstrat traditiile si obiceiurile strãvechi. Unele dintre ele sunt legate de sãrbãtorile religioase (Crãciunul, Pastele), respectate cu sfintenie, altele de succesiunea anotimpurilor, de recolte si cresterea animalelor sau de întâmpinarea momentelelor importante ale vietii (nasterea, cununia, moartea).
Cea mai bogatã zonã din judet, din punct de vedere folcloric, este Valea Tutovei, între Bârlad si Dragomiresti. Aici, muzica si dansul sunt la loc de cinste. Din comuna Perieni provine o formatie de cimpoieri, fãrã rival pe plan national, laureatã a multor concursuri internationale. Formatia de vãlãret din Voinesti a entuziasmat publicul din multe tãri din lume, cum ar fi Danemarca, Franta si SUA. Apreciatã este si fanfara din satul Doagele, comuna Dragomiresti, unde traditiile populare sunt cultivate cu un interes deosebit, dar în functie de vechiul calendar. În unele sate de lângã Negresti existã fanfare ale rromilor, desprinse parcã din filmele lui Emir Kusturica.
Satul Pãdureni, situat în apropiere de Husi, se distinge prin marea varietate a constructiilor si prin bogãtia elementelor de artã popularã. Acum 30 de ani, un învãtãtor din sat a format Ansamblul folcloric „Stejãrelul“, cunoscut atât în tarã, cât si în strãinãtate.
Costumul popular, de o frumusete deosebitã, este încã purtat în satele Pogonesti si Ivesti, la 10-14 kilometri de Bârlad. Aceste douã sate sunt vetre folclorice reprezentative pentru judetul Vaslui. Aici arta popularã este larg cultivatã, iar în timpul sãrbãtorilor de iarnã sãtenii interpreteazã colinde de o rarã frumusete. Pentru cei interesati de ceramicã, la Brãdesti (la 20 de kilometri depãrtare de Bârlad) se aflã un vechi centru de olãrit, în vreme ce la Vãleni, în apropierea orasului Vaslui, locuitorii, cunoscuti crescãtori de animale, pot oferi amatorilor piei valoroase pentru confectionarea de cãciuli si îmbrãcãminte. La Muntenii de Sus, în preajma Anului Nou, vizitatorii pot vedea o suitã de dansuri originale, „Rândurile“, acompaniate de triscã, un instrument popular traditional.

Fondul cinegetic

Fauna cinegeticã a judetului Vaslui este diversã, permitând organizarea unor partide de vânãtoare de neuitat. Din actiunile de vânãtoare cu turisti strãini, în special vânãtoare de mistreti, Directia Silvicã Vaslui realizeazã, anual, peste 30.000 de Euro, iar din exportul de iepuri vii pentru colonizãri alte aproximativ 61.000 de Euro. Principalele specii de animale care trãiesc în pãdurile judetului sunt cerbul carpatin, cãpriorul, mistretul si iepurele. Vânãtorii pot vâna potârnichi, fazani, rate si gâste sãlbatice, sitari, precum si vulpi si alte specii, dar numai cu aprobarea Directiei Silvice. Pentru atragerea vânãtorilor din strãinãtate, în special din Spania, Portugalia si Franta, Directia Silvicã Vaslui dispune de trei cabane de vânãtoare, care asigurã cazare si masã pentru turisti: cabana Siscani (Ocolul Silvic Husi), cabanele Oprisita si Gâdeasa (Ocolul Silvic Vaslui). Asociatia Vânãtorilor si Pescarilor Sportivi din judet administreazã 36 de fonduri de vânãtoare, pe lângã cele 18 aflate în gestiunea Directiei Silvice Vaslui.

Pescuit

Cu investitii minime, Valea Elanului, situatã în sud-estul judetului Vaslui, poate deveni o zonã importantã de agrement. La Cârja se aflã un luciu de apã de peste o mie de hectare, structurat pe douã ferme piscicole, unde pescarii pot prinde crap, caras, fitofag si – mai rar – stiucã si somn. Luciul de apã este administrat de SC Cyprinus SA Vaslui. Realizarea unui debarcader si achizitionarea unor bãrci de agrement ar putea aduce în zonã numerosi turisti. Iubitorii de pãsãri si plante vor putea admira cormorani, lebede, rate si gâste sãlbatice, pescãrusi si numeroase specii din flora de apã dulce.

Centrul balnear Ghermãnesti

Judetul Vaslui dispune de un centru balnear la Ghermãnesti, situat la aproximativ 25 de kilometri de Husi, care capteazã apa de la izvoarele minerale sulfuroase aflate în apropiere. Apele de la Ghermãnesti sunt indicate pentru tratarea diferitelor afectiuni, cum ar fi cele ale aparatului locomotor (reumatism degenerativ-artrite, artroze, spondilite), afectiuni ginecologice, gastrointestinale (gastrite, colite cronice, afectiuni biliare), boli de nutritie (diabet simplu). Întregul centru necesitã investitii în renovare, în plantarea unei perdele arboricole de protectie contra vânturilor pe cornisa unde se aflã clãdirea, precum si în amenajarea unor spatii pentru hidro-termoterapie, helioterapie (pe verandã si în parc), kinetoterapie si electroterapie. Printr-un parteneriat public-privat, la Ghermãnesti poate fi creatã o statiune balnearã profitabilã.

Populaţia la diferite recensământuri:

    * 1930: 321.936 loc., din care 58.644 loc. în urban şi 263.292 loc. în rural.

    * 1948: 344.917 loc., din care 59.502 loc. în urban şi 285.415 loc. în rural.
    * 1956: 401.626 loc., din care 64.945 loc. în urban şi 336.681 loc. în rural.
    * 1966: 431.555 loc., din care 79.735 loc. în urban şi 351.820 loc. în rural.
    * 1977: 437.251 loc., din care 124.773 loc. în urban şi 312.478 loc. în rural.
    * 1992: 461.374 loc., din care 200.549 loc. în urban şi 260.825 loc. în rural.
    * 2002: 455.049 loc., din care 179.001 loc. în urban şi 276.048 loc. în rural.

Evoluţia demografică

Evolutia demografica

Structura etnică a populaţiei judeţului Vaslui la recensământul din anul 2002, se prezintă astfel:

  • Români: 449.796 (98,85%)
  • Rromi: 4.873 (1,07%)
  • Ruşi lipoveni: 134 (0,03%)
  • Maghiari: 87 (0,02%)
  • Evrei: 33 (0%) 
  • Turci: 21 (0%)
  • Germani: 20 (0%)
  • Bulgari: 1 (0%)
  • Altele: 84 (0,02%)

Structura religioasă a populaţiei judeţului Vaslui la recensământul din 2002, se prezintă astfel:

  • Ortodoxă: 440.123
  • Romano catolică: 6.607
  • Penticostală: 2.449
  • Creştină după Evanghelie: 2.376
  • Creştină de rit vechi: 1.404
  • Adventistă: 918
  • Baptistă: 173
  • Greco catolică: 97
  • Fără religie: 64
  • Atei: 57
  • Mozaică: 38
  • Religie nedeclarată: 37 
  • Reformată: 35
  • Musulmană: 29
  • Unitariană: 12
  • Evanghelică Sinodo presbiteriană: 9
  • Altă religie: 338

Economia judeţului Vaslui are un caracter predominant agrar, datoritã, în primul rând, suprafeţei mari de teren agricol, şi numãrului ridicat de persoane care locuiesc în mediul rural şi se ocupã cu agricultura.
În perioada comunistã zona a cunoscut industrializarea forţatã pentru a reduce decalajul faţã de celelalte judeţe ale ţãrii. Au fost construite unitãţi industriale, iar forţa de muncã a fost instruitã pentru diverse domenii: industria textilã, industria alimentarã, a lemnului, industria de maşini şi utilaje.
Dupã cãderea comunismului, întreprinderile din zonã au fost scoase la vânzare, iar în prezent cea mai mare parte a unitãţilor industriale este în proprietate privatã. Acest lucru nu înseamnã rezolvarea problemelor din industria vasluianã.
Multe dintre întreprinderi au mari dificultãţi de adaptare la noile cerinţe ale economiei de piaţã, necesitã investiţii în echipamente performante şi un management de calitate.
Cea mai importantã ramurã industrialã este industria uşoarã: ţesãturi, confecţii, tricotaje, încãlţãminte.
În industria uşoarã lucreazã majoritatea femeilor din zonã.

 

 

Economia judeţului Vaslui are un caracter predominant agrar, datoritã, în primul rând, suprafeţei mari de teren agricol, şi numãrului ridicat de persoane care locuiesc în mediul rural şi se ocupã cu agricultura.
În perioada comunistã zona a cunoscut industrializarea forţatã pentru a reduce decalajul faţã de celelalte judeţe ale ţãrii. Au fost construite unitãţi industriale, iar forţa de muncã a fost instruitã pentru diverse domenii: industria textilã, industria alimentarã, a lemnului, industria de maşini şi utilaje.
Dupã cãderea comunismului, întreprinderile din zonã au fost scoase la vânzare, iar în prezent cea mai mare parte a unitãţilor industriale este în proprietate privatã. Acest lucru nu înseamnã rezolvarea problemelor din industria vasluianã.
Multe dintre întreprinderi au mari dificultãţi de adaptare la noile cerinţe ale economiei de piaţã, necesitã investiţii în echipamente performante şi un management de calitate.
Cea mai importantã ramurã industrialã este industria uşoarã: ţesãturi, confecţii, tricotaje, încãlţãminte.
În industria uşoarã lucreazã majoritatea femeilor din zonã.
Alte produse reprezentative pentru judeţ sunt rulmenţii, aparatele de mãsurã şi control, mobila, produsele alimentare.
În 2002, exportul de produse fabricate în judeţul Vaslui s-a cifrat la 91.453 mii EUR, din care 64% reprezintã produse ale industriei textile, 21% produse ale industriei de maşini, aparate şi echipamente electrice, iar 4% produse alimentare. În acelaşi an, importul de produse a înregistrat 87.262 mii EUR şi a constat în materii textile (65%), metale şi articole din metal (7%), maşini şi echipamente (6,5%), materii plastice (5,5%), piei pentru industria încãlţãmintei (2,4%). Exportul de mãrfuri din judeţ a crescut şi în 2003. Astfel, în ultimii ani, balanţa comercialã a judeţului Vaslui a înregistrat un sold pozitiv.
Din punct de vedere al investiţiilor strãine, judeţul Vaslui ocupã unul din ultimele locuri la nivel naţional datoritã în primul rând poziţiei geografice, dar şi imaginii nu tocmai favorabile pe care o are în ţarã. Volumul total al investiţiilor strãine în judeţ se ridica la finele anului 2003 la aproximativ 570 de miliarde de lei.
Primele ţãri din punct de vedere al volumului investiţiilor sunt: Turcia (cu 80,5%), Italia (6%) şi Cipru (cu 5,3%). Cele mai semnificative investiţii strãine sunt înregistrate în industria de maşini şi echipamente, industria textilã şi industria alimentarã. Existã o concentrare puternicã a producţiei industriale în localitãţile urbane ale judeţului, în timp ce zonele rurale au un caracter predominant agricol.


Din punct de vedere al investiţiilor strãine, judeţul Vaslui ocupã unul din ultimele locuri la nivel naţional, datoritã în primul rând poziţiei geografice, dar şi imaginii nu tocmai favorabile pe care o are în ţarã. Volumul total al investiţiilor strãine în judeţ se ridica la finele anului 2003 la aproximativ 570 de miliarde de lei.
Primele ţãri din punct de vedere al volumului investiţiilor sunt: Turcia (cu 80,5%), Italia (6%) şi Cipru (cu 5,3%). Cele mai semnificative investiţii strãine sunt înregistrate în industria de maşini şi echipamente, industria textilã şi industria alimentarã.
Existã o concentrare puternicã a producţiei industriale în localitãţile urbane ale judeţului, în timp ce zonele rurale au un caracter predominant agricol.
În ceea ce priveşte repartiţia pe localitãţi a activitãţii industriale, existã o anumitã specificitate localã: astfel, în municipiul Vaslui predominã industria textilã, în municipiul Bârlad industria de maşini şi echipamente, iar în municipiul Huşi industria pielãriei şi încãlţãmintei. Industria alimentarã are o repartiţie geograficã uniformã.
Ţinând seama de aceste aspecte, precum şi de cerinţele adaptãrii la Piaţa Unicã Europeanã, ramurile economice cu cele mai mari perspective de dezvoltare pe termen mediu şi lung sunt industria alimentarã, serviciile şi turismul.

În ceea ce priveşte piaţa construcţiilor, numãrul locuinţelor în curs de realizare în judeţ este de 1.109, iar al celor terminate este de 88. Cererea de locuinţe este însã mult mai mare şi, din acest motiv, activitatea de construcţii se aflã de câţiva ani pe un trend ascendent.
Luând în considerare aceastã tendinţã, pe de o parte, şi necesitatea efectuãrii de investiţii masive în infrastructura de transport şi de mediu, pe de altã parte, este cert cã domeniul construcţiilor reprezintã una dintre cele mai importante oportunitãţi de investiţii din judeţ.

Sectorul IMM

Potrivit datelor furnizate de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângã Tribunalul Vaslui, numãrul total de firme (mai puţin asociaţiile familiale şi persoanele fizice autorizate) era la sfârşitul anului 2003 de 5.991, dintre care 98% (5.930) – întreprinderi mici şi mijlocii (IMM). IMM-urile constituie astfel un segment important al economiei judeţului. Ele sunt mai flexibile, mai receptive la nevoile pieţei, mai inovative şi mai capabile sã rãspundã cerinţelor consumatorilor. Majoritatea se ocupã cu comerţul (60,67%); restul sunt active în industrie (13,93%), servicii (9,89%) şi agriculturã (5,43%).

Piata muncii

Datoritã orientãrii industriei locale, dar şi disponibilizãrilor care au avut loc ca urmare a restructurãrii fostelor întreprinderi de stat, în judeţul Vaslui existã un disponibil de forţã de muncã ieftinã şi cu un nivel înalt de calificare în urmãtoarele domenii: industria de maşini şi echipamente, industria textilã şi industria de încãlţãminte.
Populaţia ocupatã reprezintã numai 35,87% din populaţia judeţului. Aproape 53% se ocupã cu agricultura, 19,62% sunt angajaţi în industrie, 6,53% în comerţ, 5,56% în servicii, 4,58% în învãţãmânt, 4,17% în administraţia publicã şi 3,34% în sãnãtate şi asistenţã socialã.
La sfârşitul anului 2002, rata şomajului în judeţ a fost de 9,2%, faţã de media pe ţarã de 6,5%. Datoritã dezvoltãrii industriei textile, din totalul de 18.500 de şomeri înregistraţi, doar 35% o reprezintã femeile. 88% din şomeri sunt muncitori şi doar 1,2% sunt absolvenţi ai unei instituţii de învãţãmânt superior.
Deşi rata şomajului la nivel judeţean a scãzut în ultima parte a anului 2003, ea se menţine totuşi la un nivelfoarte ridicat în raport cu rata şomajului înregistratã la nivel naţional.
Sistemul bancar
Numãrul de bãnci care au deschis sucursale în judeţ este relativ mic şi, din acest motiv, oferta de creditare este destul de limitatã. Deschiderea de noi sucursale bancare, în special ale marilor bãnci strãine, precum şi diversificarea tipurilor de credite oferite agenţilor economici ar stimula dezvoltarea economicã localã.
Instituţii care sprijinã dezvoltarea economicã localã
Camera de Comerţ şi Industrie Vaslui
Str. Nicolae Iorga nr. 82 bis, Vaslui, tel.0040 235 361040, fax 0235 361 039,
e-mail: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.
Este o organizaţie independentã, neguvernamentalã şi non-profit, care sprijinã înfiinţarea şi dezvoltarea afacerilor în judeţul Vaslui, punând la dispoziţia celor interesaţi o gamã largã de servicii specializate:
– asistenţã pentru înfiinţarea unei afaceri şi întocmirea documentaţiei necesare;
– informaţii referitoare la surse de finanţare a afacerilor şi la modul de accesare a acestora;
– întocmirea de planuri de afaceri, studii de piaţã, planuri de marketing, proiecte pentru obţinerea de finanţãri nerambursabile şi rambursabile;
– promovarea potenţialului economic al firmelor din judeţ pe piaţa naţionalã şi internaţionalã;
– gãsirea de parteneri de afaceri şi medierea contactelor de afaceri;
– informaţii referitoare la firmele din judeţ;
– eliberarea de certificate de origine a mãrfurilor, a certificatelor de forţã majorã, vizarea facturilor şi a altor documente comerciale;
– eliberarea de recomandãri şi certificate de bonitate;
– consultanţã de afaceri, financiar-contabilã, juridicã;
– asistenţã juridicã la încheierea şi derularea contractelor comerciale;
– organizarea de târguri şi expoziţii, misiuni economice, parteneriate de afaceri, în ţarã şi în strãinãtate;
– programe de pregãtire profesionalã, programe de instruire în domeniul afacerilor, seminarii;
– acces la biblioteca instituţiei;
– arbitraj comercial, organizat în temeiul Decretului Lege nr. 139/1990 privind camerele de comerţ, în condiţiile Regulilor de procedurã arbitralã şi conciliere facultativã, completate cu prevederile Codului de Procedurã Civilã, prin Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângã Camera de Comerţ şi Industrie Vaslui;
– înscrierea gajurilor în arhiva electronicã de garanţii reale mobiliare.
Orice comerciant poate deveni membru al Camerei de Comerţ şi Industrie Vaslui, beneficiind astfel de scutiri sau reduceri de tarife pentru serviciile prestate, dupã caz.

Oficiul Registrului Comertului

Str. Nicolae Iorga nr. 82 bis, Vaslui, tel: 0040 235 311442, fax 311686, e-mail: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it. ; web: www.onrc.ro
Oficiul Registrului Comerţului este instituţia abilitatã de lege sã efectueze înregistrarea firmelor în judeţul Vaslui. Pe lângã activitatea de înregistrare propriu-zisã, Oficiul oferã şi servicii de consiliere pentru înfiinţarea unei afaceri, de întocmire a actelor necesare şi reprezentare în faţa instanţelor competente sã autorizeze înfiinţarea firmei, precum şi de obţinere a avizelor necesare desfãşurãrii activitãţii.
Etapele ce trebuie parcurse pentru înfiinţarea unei afaceri (şi pentru care este nevoie sã vã adresaţi Oficiului Registrului Comerţului Vaslui) sunt:
• Etapa I – Rezervarea denumirii
• Etapa a II-a – Întocmirea actului constitutiv; alcãtuirea dosarului de înmatriculare
• Etapa a III-a – Obţinerea avizelor
• Etapa a IV-a – Înmatricularea Societãţii
Operaţiuni ulterioare constituirii
• Dupã obţinerea certificatului de înregistrare de la Oficiul Registrului Comerţului, solicitantul se adreseazã Administraţiei Financiare pentru obţinerea imprimatelor cu regim special (chitanţier, facturier, monetar) şi a registrului unic de control.
• Noul comerciant trebuie înregistrat la Primãria unde îşi are sediul, pentru a fi luat în evidenţã şi pentru autorizaţia de exercitare a activitãţii.
• Pentru angajarea de personal, reprezentantul comerciantului trebuie sã se adreseze Inspectoratului Teritorial de Muncã.
Cetãţenii strãini care doresc sã înceapã o afacere în România pot obţine mai multe informaţii vizitând site-ul Agenţiei Române pentru Investiţii Strãine la adresa www.arisinvest.ro

Agentia pentru Dezvoltare Regionalã Nord-Est Filiala Vaslui

Adresa: Palatul Administrativ, str. Ştefan cel Mare nr. 79, camera 410, Vaslui, tel./fax 0040 235 362464; e-mail: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it. , web: www.adrnordest.ro
Agenţia pentru Dezvoltare Regionalã Nord-Est acţioneazã în judeţul Vaslui prin intermediul filialei, în scopul implementãrii la nivel local a politicii de dezvoltare regionalã.
S-a înfiinţat în anul 2001 şi de atunci şi-a extins continuu aria activitãţilor pe care le desfãşoarã. Funcţioneazã în Palatul Administrativ al municipiului Vaslui, la început ocupându-se cu monitorizarea implementãrii proiectelor câştigãtoare în cadrul schemelor de finanţare nerambursabilã Phare, cu acordarea de consultanţã pentru întocmirea proiectelor şi cu participarea la elaborarea Planului de Dezvoltare Regionalã.
Ca funcţii noi, adaptate la noua legislaţie în domeniul dezvoltãrii regionale, echipa de experţi ai filialei a contribuit la constituirea parteneriatelor prin activarea unor grupuri de lucru tematice locale, în care sunt reprezentate instituţii, organizaţii neguvernamentale, operatori economici, grupuri de lucru care sunt implicate în identificarea şi soluţionarea nevoilor comunitãţilor locale, în cadrul Planului de Dezvoltare Regionalã.

Agenţia Judeţeanã pentru Ocuparea Forţei de Muncã Vaslui

Str. Spiru Haret, nr.5, Vaslui; tel. 0040 235 318184, fax 321222; e-mail: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it. ; site: www.vaslui.anofm.ro.
Agenţia pentru ocuparea forţei de muncã oferã angajatorilor şi persoanelor aflate în cãutarea unui loc de muncã urmãtoarele servicii:
A. mãsuri pentru stimularea ocupãrii forţei de muncã prin creşterea şanselor de ocupare a persoanelor aflate în cãutarea unui loc de muncã:
• informare şi consiliere profesionalã;
• medierea muncii;
• formare profesionalã şi recalificare;
• consultanţã pentru începerea unei activitãţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri;
• completarea veniturilor salariale ale angajaţilor;
• stimularea mobilitãţii forţei de muncã.
B. Mãsuri pentru stimularea angajatorilor în vederea încadrãrii în muncã a şomerilor şi crearea de noi locuri de muncã:
• subvenţionarea locurilor de muncã pentru persoane peste 45 de ani, întreţinãtori unici de familie, persoane cu handicap, absolvenţi de învãţãmânt şi pentru ocuparea temporarã a forţei de muncã în vederea executãrii de lucrãri şi activitãţi de interes comunitar;
• acordarea de credite în condiţii avantajoase;
• facilitãţi acordate angajatorilor.

Lungimea totalã a cãilor ferate din judeţ este de 250 de kilometri, cu o densitate a reţelei de 47 de km2/1000 km2 , uşor mai ridicatã faţã de media naţionalã.

Drumurile judeţene şi comunale necesitã modernizãri, deoarece în prezent doar 21% dintre acestea sunt asfaltate. Reţeaua de drumuri judeţene şi comunale mãsoarã 1.750 de kilometri. Arterele rutiere naţionale care strãbat judeţul au o lungime totalã de 381,57 kilometri. Importantã este ruta E581, care face legãtura între Bucureşti şi Chişinãu, prin Huşi, pe la punctul de frontierã Albiţa.

Alimenarea cu apã în sistem centralizat este asiguratã în proporţie de 92% pentru locuitorii din centrelor urbane şi de 15% pentru locuitorii de la sate.

La reţeaua de canalizare sunt racordaţi 68% din locuitorii oraşelor şi doar 5% din locuitorii satelor. Alimentarea cu gaze naturale este asiguratã în proporţie de 50% în mediul urban.

La nivel judeţean existã un program amplu de modernizare a infrastructurii, atât a celei de transport, cât şi a celei de apã-canalizare şi de alimentare cu gaze naturale.

sam 42 cj vaslui prezentare crav logo ED

Salvează

Salvează